ATUNCI, în 1945, au fost DEPORTAȚI din România zeci de mii de cetățeni români, cu toată împotrivirea lor. După 4-5 ani, supraviețuitorii s-au întors în țară, căutând să dea uitării pedeapsa infamantă.
ACUM, după 1989, după ce au câștigat o „REVOLUȚIE”, cetățenii s-au „autodeportat” s-au „autopedepsit”, părăsind țara asta, așa de frumoasă și așa de bogată. Au plecat „benevol”, împinși de sărăcie, milioane de români, familii întregi, de data asta.
Mai tragic, însă este și faptul că au plecat în nenumărate cazuri, doar părinții, sau doar copiii, familiile lor fiind dezbinate, unii lăsându-și progeniturile de izbeliște, pe mâini străine, alții abandonându-și părinții bătrâni și neputincioși.
De ce oare….?
Țara mai are încă credință, mai are încă speranța că, odată și odată vor spune și ei „NE VOM ÎNTOARCE”, dar… vorba aia din popor - „cine a mai văzut câinele să plece de la măcelărie?“
Peste 45 de ani, peste 50 de ani, după un ciclu istoric, ținând cont de situația actuală, ce se agravează tot mai mult, ce se acutizează tot mai pregnant, cine va fi populația României, ce naționalitate vor avea viitorii „DACI“?
Dar… ce mai contează asta pentru UNII… acum?
Informatii conformitate produs