Vindecarea prin iubire si iertare

Mihăiță Toma
25,00 Lei 20,00 Lei
Pentru a risipi această IGNORANŢĂ şi implicit a fi fericit, pentru că aceasta e misiunea sufletului în această viaţă – să fie fericit! – trebuie să ne punem cel puţin 4 întrebări, la care să căutăm răspunsurile adevărate:
1. Cine sunt eu?
2. De unde am venit?
3. Care este scopul meu în viaţă?
4. Ce trebuie să fac în această viaţă?
Dacă ne punem aceste întrebări şi începem să căutăm răspunsurile, înseamnă că ne înscriem pe o cale spirituală şi devenim căutători spirituali. Pentru că vindecarea nu este posibilă fără transformarea fiinţei prin ridicarea vibraţiei, adică prin evoluţia spirituală. Din păcate, prea mulţi semeni de-ai noştri intră pe calea spirituală după ce s-au îmbolnăvit şi au suferit ani sau zeci de ani. Dar pentru mulţi, tocmai boala şi suferinţa se constituie în declicuri pentru evoluţia spirituală.
Legat de IGNORANŢĂ, motivele suferinţei sunt:
a) - Nu ştim cine suntem;
b) - Ne identificăm cu egoul sau cu imaginea de sine;
c) - Ne agăţăm de ceea ce este trecător sau ireal;
d) - Ne retragem de frică din faţa a ceea ce este trecător sau ireal;
e) - Frica de moarte.
Cum putem ajunge la găsirea răspunsurilor la cele 4 întrebări fundamentale, care ne vor duce la starea de fericire? (Fericire care este scopul tuturor scopurilor, şi este un sentiment de plăcere, mulţumire sau bucurie intensă).
Există multe căi de evoluţie spirituală, prin care găsim răspunsurile la cele 4 întrebări fundamentale, dar toate presupun mai multe etape şi anume:
    Observarea
    Conştientizarea
    Acţiunea
    Perseverenţa
    Răbdarea
    Credinţa.
In stoc

Durata de livrare: 1-3 zile lucrătoare

Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9789738975569 Ai nevoie de ajutor? 0040771190545 / 0040772252302
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
Oamenii se întreabă mereu de ce suferă atât, de ce fac atâtea boli sau de ce îi pedepseşte Dumnezeu. Şi, de cele mai multe ori, nu găsesc răspunsuri, sau găsesc răspunsuri greşite, bazate pe ancorarea în materialism, percepţii false şi mai ales pe IGNORANŢĂ. Iar această IG- NORANŢĂ în ceea ce priveşte propria fiinţă şi Universul este sursa principală a suferinţelor şi bolilor.
Cel mai mare învăţător din lume este SINELE DIVIN dinăuntrul nostru. Dar pentru că trăim în ignoranţă şi în întuneric spiritual, nu suntem conştienţi de acest învățător din noi, care este Dumnezeu Însuşi – Conştiinţa Divină din interiorul nostru. Fericirea, pacea, iubirea şi bucuria sunt toate în noi, dar de regulă nu realizăm asta. Când începem să comunicăm cu Învăţătorul interior, purificăm canalul intuiţiei. Intuiţia înseamnă învăţătură interioară. Canalul se poate menţine curat prin gânduri pozitive, rugăciuni şi meditaţie. Şi lăsând iubirea să ne cuprindă mintea. Călăuzirea lui Dumnezeu apare abia atunci când devenim receptivi şi deschişi faţă de El. Dumnezeu este cel mai bun Prieten al nostru şi El sălăşluieşte în fiecare din noi.
Pentru a risipi această IGNORANŢĂ şi implicit a fi fericit, pentru că aceasta e misiunea sufletului în această viaţă – să fie fericit! – trebuie să ne punem cel puţin 4 întrebări, la care să căutăm răspunsurile adevărate:
1. Cine sunt eu?
2. De unde am venit?
3. Care este scopul meu în viaţă?
4. Ce trebuie să fac în această viaţă?
Dacă ne punem aceste întrebări şi începem să căutăm răspunsurile, înseamnă că ne înscriem pe o cale spirituală şi devenim căutători spirituali. Pentru că vindecarea nu este posibilă fără transformarea fiinţei prin ridicarea vibraţiei, adică prin evoluţia spirituală. Din păcate, prea mulţi semeni de-ai noştri intră pe calea spirituală după ce s-au îmbolnăvit şi au suferit ani sau zeci de ani. Dar pentru mulţi, tocmai boala şi suferinţa se constituie în declicuri pentru evoluţia spirituală.
Legat de IGNORANŢĂ, motivele suferinţei sunt:
a) - Nu ştim cine suntem;
b) - Ne identificăm cu egoul sau cu imaginea de sine;
c) - Ne agăţăm de ceea ce este trecător sau ireal;
d) - Ne retragem de frică din faţa a ceea ce este trecător sau ireal;
e) - Frica de moarte.
Cum putem ajunge la găsirea răspunsurilor la cele 4 întrebări fundamentale, care ne vor duce la starea de fericire? (Fericire care este scopul tuturor scopurilor, şi este un sentiment de plăcere, mulţumire sau bucurie intensă).
Există multe căi de evoluţie spirituală, prin care găsim răspunsurile la cele 4 întrebări fundamentale, dar toate presupun mai multe etape şi anume:
    Observarea
    Conştientizarea
    Acţiunea
    Perseverenţa
    Răbdarea
    Credinţa.
Fiecare este importantă, dar fără ACŢIUNE nu vom obţine rezultate şi vom rămâne în ignoranţă, confuzie şi suferinţă.
Cel care practică cele de mai sus referitor la sine, semeni, creaţie, Dumnezeu, se cheamă că este disciplinat spiritual. Odată înscrişi pe calea spirituală, nu trebuie să permitem celor din jur să ne abată (să ne distragă), să perseverăm, să avem răbdare şi credinţă. Iar rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor şi eforturilor noastre. Câteva răspunsuri găsite de înţelepţi (sfinţi, maeştri, asceţi, spirite înalte) la cele 4 întrebări ar fi:


1. Cine sunt eu? – Eu sunt conştienţă pură, potenţialitate pură, un câmp al tuturor posibilităţilor. Nu sunt nici trupul şi nici mintea. Eu sunt cel ce posedă trupul şi mintea. Spiritul – Fiinţa unică devine toate acestea, iar această Esenţă este omniscientă, omnipotentă şi omniprezentă.
Putem crede că suntem trupul – dar trupul este un câmp de vibraţii infinite, care nu are nici o limită în spaţiu şi timp!
La nivelurile fundamentale ale naturii nu există o delimitare clară între trupul nostru şi cel al Universului! Cunoaşterea acestui lucru ne eliberează de halucinaţia unui sine separat, care trăieşte într-un trup separat!
Dacă am putea vedea trupul prin ochii unui fizician, aşa cum este el cu adevărat am vedea un uriaş spaţiu vid, în care există câteva puncte împrăştiate şi mici descărcări electrice aleatorii. Particulele elementare ce alcătuiesc atomii (leptoni, cuarci, mezoni etc.) sunt fluctuaţii ale informaţiei şi energiei existente într-un vid uriaş. Aceste particule apar în mod constant în spaţiul vid, intră în creaţie, se ciocnesc unele de altele, ricoşează şi dispar înapoi în vid.
Câmpul de inteligenţă responsabil de expresia materială a trupului este în mare parte fluctuaţie cuantică în spaţiul vid. Trupul uman însuşi este în mare parte spaţiu vid, dar acel spaţiu nu este ceva alcătuit din mine; el este o plinătate de inteligenţă imaterială. Este con-ştienţă pură.
Ideea esenţială este că adevărata noastră natură este un câmp imaterial de inteligenţă – „câmpul unificat”, pentru că el este câmpul întregului univers. Dar când acest câmp gândeşte şi interacţionează cu sine însuşi apare, ca o expresie a sa, lumea materială.
Trupul-minte este un tipar de inteligenţă care se transformă, care pulsează. Este un fluviu, dinamic, care se transformă fără încetare şi se recreează în mod constant
Trupul înlocuieşte 98% din toţi atomii săi în mai puţin de 1 an: stomacul – la 5 zile, pielea - la 30 zile, ficatul – la 6 săptămâni, scheletul – la 3 luni, ADN-ul – la 6 săptămâni. Aşadar, dacă credeţi că sunteţi trupul vostru fizic, despre care trup este vorba?
Trupul uman este un exemplu extraordinar de „corelare infinită”. Aceasta înseamnă abilitatea de a face un număr infinit de lucruri şi de a le corela unele cu altele, în acelaşi timp. Trupul nostru are 100 trilioane celule, iar fiecare celulă efectuează nenumărate operaţiuni pe secundă şi ştie imediat ce fac celelalte celule, corelân-du-şi activitatea cu ele. O celulă nu are timp să-i spună alteia: „Vezi că eu o să diger nişte mâncare; aşteaptă puţin şi nu mai gândi nimic pentru moment. Celulele stomacului digeră mâncare în timpul în care celulele creierului procesează gânduri, iar vezica biliară produce bilă şi sistemul imunitar omoară germeni patogeni. Celulele nu numai că fac mai multe lucruri în acelaşi timp, dar urmăresc şi ce fac celelalte celule; în caz contrar, în timp ar exista mereu o stare de confuzie.
În acelaşi timp în care corelează toate aceste activităţi, trupul monitorizează şi mişcarea Pământului, a lunii, a planetelor şi stelelor. Trupul, mintea şi emoţiile se transformă de la un moment la altul, în funcţie de oră, cicluri lunare, maree etc., pentru că totul este ritm în trupul nostru şi în Univers. Când nu ne simţim în apele noastre, trupul nu se sincronizează cu trupul Universului.
Nu putem să spunem că suntem mintea, pentru că sufletul se proiectează pe sine ca trup şi minte.
În acelaşi timp, nu putem să limităm mintea la creier; ea există în fiecare celulă a trupului. Dacă zicem: „Am o senzaţie în stomac, ca o intuiţie”, nu vorbim metaforic, ci literal, pentru că stomacul produce aceleaşi substanţe chimice pe care le produce şi creierul, atunci când gândeşte.
O dată ce înţelegem că trupul-minte este un câmp de conştienţă pură, nu ne mai agăţăm de ceea ce este trecător şi ireal, şi nici nu mai fugim de teama acestora. Ne simţim liberi precum o frunză în bătaia vântului, liberi ca vântul. Şi nu este nimic mai preţios decât libertatea Conştienţei pure, nelimitate, care este ILUMINARE.
Atunci când vom înţelege că trupul-minte este un câmp de conştienţă pură, vom şti că avem putere, libertate şi graţie. Şi putem spune că fericirea înseamnă să-ţi cunoşti adevărata natură – care sunt toate aceste lucruri! Iar atunci când viaţa noastră este o expresie a stării de fericire interioară, descoperim în noi un izvor imens de putere! Această putere ne eliberează de frică, limitări şi hrăneşte toate relaţiile, transformându-le în motive de împlinire adevărată. Descoperim apoi că devenim nişte raze de lumină şi iubire pentru cei din jur. Cu cât trăim mai mult în starea de fericire (starea naturală a sufletului), cu atât mai mult trăim împlinirea spontană a dorinţelor, sub forma sincronicităţii şi a coincidenţelor, ceea ce înseamnă GRAŢIE.
Noi nu suntem doar acest trup, nu suntem doar aceste gânduri şi sentimente. Suntem toate trupurile, toate gândurile şi sentimentele. Suntem un câmp al tuturor posibilităţilor. Suntem conştienţă, sau spirit, care apoi concepe, construieşte, guvernează şi devine minte şi trup.
La cel mai profund nivel al conştienţei, noi suntem Fiinţa şi suntem pretutindeni şi nicăieri, în acelaşi timp. Mintea cosmică creează universul fizic, iar mintea personală trăieşte experienţa universului fizic. Dar atât mintea cosmică, cât şi mintea personală, sunt pătrunse de conştienţă infinită. Conştienţa infinită este sursa noastră, toată manifestarea fiind de la sine conştientă în ea. Conştienţa infinită, care se observă pe ea, creează noţiunile următoare:
- Observatorul = sufletul
- Procesul observării = mintea
- Ceea ce este de observat = trupul şi lumea.
Observatorul şi obiectul observării stabilesc raporturi între ei: acesta este SPAŢIUL. Mişcarea acestor raporturi creează evenimente: acesta este TIMPUL.
Dar toate acestea nu sunt decât CONŞTIENŢĂ IN- FINITĂ. Cu alte cuvinte, noi suntem conştienţă infinită, cu un punct de vedere localizat. Cu toate acestea întregul nostru sistem de gânduri separă observatorul de ceea ce este observat; separă conştienţa infinită într-o lume de obiecte despărţite de spaţiu şi timp. Intelectul ne face prizonierii unor imagini fictive, o reţea sufocantă de spaţiu, timp şi cauzalitate. Drept rezultat, pierdem contactul cu adevărata natură a realităţii, care este puternică, nelimitată, nemuritoare şi liberă. Suntem cu toţii prizonierii intelectului. Iar intelectul confundă imaginea realităţii cu realitatea însăşi. Imaginea sinelui umbreşte Sinele nelimitat, iar noi ne simţim îndepărtaţi sau rupţi de conştienţa infinită, de Sursa noastră. Adică separaţi de Dumnezeul interior (altfel spus).
Acesta este începutul fricii, punctul de plecare al suferinţei şi tuturor problemelor omenirii. Când, prin practica spirituală, ajungem la CUNOAŞTERE, IGNORAN- ŢA este distrusă şi se revelează natura puternică şi nelimitată a Sinelui interior. Şi atunci trăim pacea, iubirea, bucuria şi fericirea, care erau toate în noi, dar uitasem!

2. De unde am venit? – Nu am venit de nicăieri, pentru că am fost aici dintotdeauna. Trupul vine şi pleacă, dar „eu” sunt întotdeauna aici. Locul de unde vin are un început în timp şi nu are un sfârşit. Locul unde mă duc este acelaşi cu cel de unde vin. Într-un univers non – local, nu ai unde să te duci!!

3. Care este scopul meu în viaţă? – Să fiu fericit, să particip, într-o stare de bucurie, la creativitatea şi evoluţia Universului. Să învăţ lecţiile iubirii şi să mă întorc ACASĂ, la Tatăl Ceresc sau Sinele Superior.
Scopul este să fiu fericit, dar fericirea poate fi atinsă numai trăind în ARMONIE cu mine, cu semenii, cu Creaţia şi cu Dumnezeu. Scopul nu poate fi confundat cu misiunea în această viaţă, pe care unii o află sau o conştientizează, alţii nu. Misiunea poate fi ajutarea semenilor, protejarea mediului, vindecarea celor în suferinţă, propagarea cunoaşterii, salvarea unor specii, a pădurilor etc. Prin îndeplinirea misiunii am mari şanse să învăţ lecţiile iubirii şi chiar să ajung la Iluminare.

4. Ce trebuie să fac în această viaţă?În primul rând să aflu cine şi ce sunt şi care este scopul meu în viaţă. Adică să risipesc IGNORANŢA. Prin studiu şi practică spirituală. Să cunosc, să conştientizez şi să aplic în practică cele 3 mari legi universale (a Unimii, a Iubirii, a Atracţiei sau a Rezonanţei).
Mai ales, să trăiesc concret cele 2 porunci ale iubirii, pentru că atunci voi fi în rezonanță cu Puterea Divină din mine şi din semenii mei şi nu voi putea răni pe nimeni. Să mă bucur de tot ce-mi oferă viaţa şi Dumnezeu şi să mulţumesc pentru toate binecuvântările care vin de la El.
Să mă simt şi să acţionez ca un CO – CREATOR cu Dumnezeu, pentru că asta sunt. Adică să fiu OM ÎN- TREG, care îşi asumă responsabilitatea propriei vieţi, pe care încearcă să o trăiască cât mai CONŞTIENT cu putinţă
A ne reaminti cine suntem înseamnă a reuni sau a integra toate aspectele fiinţei noastre. În această viaţă suntem chemaţi să reunim forţele luminii şi ale întunericului, răul cu binele, masca publică şi umbra ascunsă. Nu este o sarcină simplă. Este ceea ce Joseph Campbell a denumit „călătoria eroului”. Suntem cu toţii potenţiali eroi ai propriilor vieţi. La capătul călătoriei ne vom da seama de Regatul Interior. Ne vom aminti de IUBIRE, ca SURSĂ şi TEMEI al fiinţei noastre. Ne vom aminti de Sinele nostru, conectat îndeaproape şi etern la această SURSĂ.

Sigur, este foarte greu să scrii despre Iubire şi Iertare şi să ajungi la inima cititorului. Dar trăind şi practicând Iubirea şi Iertarea, zi de zi, cu clienţii noştri şi în familie, credem că a meritat efortul de a scrie (incomplet, evident) despre această Putere Supremă, despre cum o putem cultiva, accesa şi trăi cât mai plenar.
Nota bene: Unele adevăruri şi fapte vor fi repetate pe parcursul cărţii de mai multe ori, pentru că egoul opune rezistenţă la iubire şi schimbare.


Cu iubire,
    Mihăiţă Toma

Cuprins

MULŢUMIRI       5
CUVÂNT ÎNAINTE             6
Partea I – IUBIREA           17
Cap. 1.1. CONSIDERAŢII GENERALE           17
Cap. 1.2.  IUBIREA LUI DUMNEZEU            57
Cap. 1.3. IUBIREA DE SINE            68
Cap. 1.4  IUBIREA APROAPELUI   92
Cap. 1.5. COMPASIUNEA şi RECUNOŞTINŢA          98
1.5.1. COMPASIUNEA      98
1.5.2. RECUNOŞTINŢA    106
Cap. 1.6. VINDECAREA PRIN IUBIRE –
CAZURI 109
Cap. 1.7. RUGĂCIUNI, MEDITAŢII, AFIRMAŢII POZITIVE, MANTRE  146
PARTEA a 2-a – IERTAREA             169
Cap. 2.1. IERTAREA – CONSIDERAŢII     GENERALE              169
Cap. 2.2. IERTAREA DE SINE         195
Cap. 2.3. IERTAREA CELORLALŢI 205
Cap. 2.4. IERTAREA FAMILIEI       213
Cap. 2.5. VINDECAREA PRIN IERTARE –
CAZURI 218
Cap. 2.6. RUGĂCIUNI, MEDITAŢII ŞI      AFIRMAŢII POZITIVE DE IERTARE    234
2.6.1. RUGĂCIUNI – IERTARE       234
2.6.2. MEDITAŢII DE IERTARE      238
2.6.3. IERTAREA - AFIRMAŢII        244
CONCLUZII          246
BIBLIOGRAFIE    252
 

Editura: Dharana

Anul AparițIei: 2019

Format: 13/20

Nr. Pagini: 258

Limba: Română

EdițIe: Broșată, plastifiată mat

Scrie un review


Suport clienti Program de lucru: de luni pana vineri, 9 -18

0040771190545 0040772252302 contact@edituradharana.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!