Sa stagnezi sau sa evoluezi. Seria Invata sa te ierti

Luule Viilma
25,00 Lei 20,00 Lei
Fiecare spirit are drumul lui care îl poartă către soare. Pe acest drum merg bărbatul, femeia şi copilul. Tatăl, fiind spiritul, alege drumul. Dacă drumul meu este luminos, asta i se datorează tatălui meu. Dacă drumul este întunecat, tot tatălui meu i se datorează. Dar şi acest lucru constituie o lecţie de viaţă pe care eu însumi am dorit-o. Copilul vede bine umbrele lăsate de cei care merg înainte.
Cu cât soarele străluceşte mai tare, cu atât umbrele sunt mai intense. Umbra este negativitatea părinţilor. Copilul apare ca să iubească această negativitate, ca să devină înţelept. O poate face prin iertare. Prin iertare el poate să înceapă să-şi înţeleagă părinţii. Răul tatălui sau mamei se transformă în opusul său – binele, adică aceasta este lecţia de viaţă a copilului.
Umbrele dispar şi cei doi – femeia şi bărbatul – încep să meargă unul lângă altul pe calea vieţii. Este mai sigur şi mai uşor să meargă astfel. Între ei poate să vină şi copilul şi să-i ia de mână ca să meargă mai departe, până când el va creşte şi drumul va fi prea îngust pentru toţi trei. Atunci el o va lua înainte, lăsându-şi părinţii în urmă. Următoarea generaţie trebuie întotdeauna să o ia înainte. În această situaţie fiecare spirit este însetat să-şi înveţe lecţiile de viaţă. Acest lucru ar fi fost posibil dacă omul ar fi învăţat să gândească corect. Astfel copilul îşi sintetizează din părinţi propriul său eu.
Acest trio merge pe cărarea vieţii. Fiecare dintre ei este un întreg independent care ar trebui să-şi asigure el însuşi libertatea. Dar, de obicei, ei nu fac acest lucru ci, dimpotrivă, se încurcă unul pe celălalt.
Omul nu ştie să fie liber, el nici măcar nu ştie ce înseamnă libertatea. Libertatea fizică nu conferă libertate sufletului, iar robia fizică nu limitează libertatea sufletului.
În mod simbolic, corpul ar fi putut să ocolească stavilele, atât pe cele din partea dreaptă (ţinându-se de tată), cât şi pe cele din stânga (ţinându-se de mamă), şi chiar pe dedesubt, săpând un tunel, sau pe sus – dacă ar fi ştiut.
Cel care merge pe dedesubt se înjoseşte şi n-are decât să-şi ierte această autoînjosire şi atunci va fi posibil să-şi ierte părinţii că l-au înjosit.
Cel care ocoleşte stavilele, făcând un ocol mare, acela va fi nevoit să aleagă în viaţă căi necinstite şi să recurgă la înşelătorie. Un astfel de om trebuie ca, în numele propriei bunăstări, să-şi întoarcă faţa de la situaţia nedorită, pe care ar fi vrut foarte mult s-o evite, întrucât copilul nu îi poate învăţa pe părinţi. Deşi, acest lucru ar fi normal, să te înveţe cel care este mai înţelept, chiar dacă este ultimul – copilul. Acela care nu este de-a dreptul receptiv la învăţăturile date de copil va fi silit să înveţe prin boli.
 
In stoc

Durata de livrare: 1-3 zile lucrătoare

Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 9789738975125 Ai nevoie de ajutor? 0040771190545 / 0040772252302
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
Mi se pune întrebarea: „Ce ziceţi, e bine cum iert?” Sunt nevoită să răspund: „Nu e bine. V-aţi iertat mama şi tatăl ca să vă însănătoşiţi dumneavoastră. Când o să-i iertaţi pentru ca lor să le fie bine, atunci va fi cum trebuie. Şi atunci o să vă faceţi şi dumneavoastră bine.”
Aşa este în viaţă, i se dă celui care dă, cel care ia rămâne cu mâna goală. Aţi apărut pe această lume ca să ispăşiţi răul părinţilor. Iertându-vă părinţii, scăpaţi de propriile neajunsuri, le faceţi lor un bine şi veţi primi şi dumneavoastră însutit.
La fel trebuie iertate şi stresurile, mai bine zis, să le cereţi iertare că le ţineţi captive şi atunci ele se vor descătuşa. Dacă unui gând rău îi veţi spune drum bun, el o va lua pe drumul cel bun. Dar dacă vă veţi obliga să-i cereţi iertare, strângând din dinţi, nu veţi avea niciun rezultat. Buna dumneavoastră intenţie nu este suficientă.
Trebuie înţeles că noi venim pe această lume ca să învăţăm. A învăţa înseamnă a conştientiza obstacolul şi a-l elibera.
Omul care năzuieşte să aibă o viaţă uşoară, în realitate nu ştie ce vrea. Aşa-numita viaţă uşoară este un drum fără oprelişti. O viaţă plină de bucurii, o viaţă fără nicio piedică o au doar idioţii. Doriţi o asemenea viaţă?
Cu cât omul doreşte mai mult o viaţă uşoară, cu atât atrage mai mult ceea ce doreşte, până când raţiunea se degradează, ajungând la nivelul unui idiot. Priviţi femeile în vârstă care suferă de tulburări de memorie, de ateroscleroza creierului şi, în cele din urmă, de aşa-numitul marasm senil – ele au primit ce şi-au dorit. Viaţa le hărăzise multe obstacole, ca să înveţe să simtă bucurie de pe urma faptelor şi realizărilor lor, iar ele oftează după drumul de aur al vieţii lor, până când corpul le va oferi acel ceva după care au tânjit. Acum nu mai au necazuri pentru că nu mai au memorie, pe care noi o numim raţiune. La bărbaţi acest lucru se întâmplă mai rar.
Cine aşteaptă ziua de mâine fără să ţină cont de greutăţile ei, ci mai ales pentru greutăţile ei, acela îşi va păstra mintea limpede până la adânci bătrâneţi. Nu trebuie să ne ferim de greutăţi, nici pe noi, nici pe alţii. Rostul lor este să ne pună la încercare şi să ne facă mai înţelepţi. Cine vrea să fie bun pentru alţii, face totul pentru ei şi nu-i lasă şi pe ei să facă eforturi, le face rău, fiindcă îi privează de experienţa vieţii. Nimeni nu-i va spune mulţumesc. Sau, de exemplu, dacă un copil vrea să-şi dezvolte inteligenţa, grija excesivă a mamei lui sau a tatălui îl enervează, fiindcă el nu vrea să ajungă un idiot. Părinţii trebuie să-l înţeleagă şi să nu-l considere un ingrat.
Evident că există şi oameni leneşi, cărora le place confortul, care cu mare plăcere îi lasă pe alţii să îi servească şi care nu se îngrijorează deloc de faptul că îşi încetinesc dezvoltarea raţiunii. Cei care, sub masca bunătăţii, contribuie la o astfel de îndobitocire, vor fi pedepsiţi de viaţă, căci viaţa este locul în care se sporeşte înţelepciunea. Ea nu te întreabă dacă ştii ce este bine şi ce este rău, ea te învaţă.
Există şi oameni hiperactivi care sunt gata să facă orice pentru a merge înainte în viaţă. Mă uit la ei, îi ascult şi mă minunez de modul în care se ocupă ei de iertare. Iertarea trebuie să fie sfântă, aşa cum este şi viaţa, nu poţi s-o înveţi la repezeală. Iertarea făcută în fugă seamănă cu o promisiune politicoasă pe care o uiţi imediat, o faci doar ca să arăţi ce caracter frumos ai. Iertarea făcută cu superioritate arţăgoasă, cât o fi ea de sfântă, se duce în patru vânturi. Dumnezeu vede că, de fapt, omul nu vrea să se schimbe. La ce bun linişte sufletească, dacă el, omul, simte nevoia să fie materialist, să intre în cursa cu obstacole! El vrea să îşi arate puterea, vrea să strălucească, să primească onoruri şi în acelaşi timp vorbeşte atât de bine, cu atâta evlavie despre iubire şi despre iertare, încât îl priveşti cu admiraţie, ca în clipa următoare să înceapă să-l înjure pe cel care nu l-a înţeles sau nu a avut chef să-i înţeleagă ordinul. Fie că este vorba despre un copil sau un subaltern – ei nu pot să acţioneze corect, deoarece în caz contrar, ahtiatul după putere nu ar mai putea să urle la ei.
Poţi să stăpâneşti în mai multe feluri, şi în ce te priveşte pe tine însuţi şi pe alţii.



Cuprins

Din ieri prin azi spre mâine           11
Înainte de toate, să învăţăm        211
Dumnezeu este Unitatea a tot ce există  244
Distribuirea energiilor în corpul uman      288
Legea divină – similarul atrage similarul  32
Ai atâta iubire câtă meriţi             344
Sclavia iubirii      36
Exterminarea fricii           38
Învăţaţi să iertaţi corect 43
Naşterea fricii    466
Pierderea instinctului matern primordial                50
Despre izvorul secat        56
Despre cel care dă şi cel care ia  61
Bucuria şi durerea celui care dă  65
Despre peripeţiile vieţii sufleteşti              71
Frica este prizonierul omului                                   
Răutatea este cea care dărâmă temniţa  76
Odată cu Iertarea, spiritul se deschide                                
şi toate problemele se rezolvă    83
Răutatea faţă de duşmănie           84
Bucuria de a învăţa să ispăşim răul           89
Copilul este suma dintre tată şi mamă     91
Tatăl este spiritul copilului
mama este sufletul copilului        96
Moştenirea strămoşilor  101
Trei paşi până la răutate               114
Bucuria de a recunoaşte răutatea             120
Exemple din viaţă            127
Şcoala suferinţelor           150
Simţul realităţii  157
Încotro te grăbeşti, omule?          163
Valorile vieţii trebuie căutate      168
Profunzime şi superficialitate      17070
Despre iertare,                                                                   
cea corectă şi cea incorectă         173
Despre oamenii minune fără cusur           180
Ce este emoţia şi ce este sentimentul?     184
Feminitatea şi masculinitatea                                             
ca atu sau armă 191
A răsfăţa copilul este un lucru periculos  202
Despre binele din oameni             214
Despre binefăcători         218
Răutatea bună şi răutatea rea     234
Bunătatea poate fi măsurată şi cântărită prin răutate       238
Despre cei care fac rău   245
Ce este crima?   249
Stresul – componentă a vieţii      255
Despre alimentaţie şi exces         263

 

Anul AparițIei: 2008

EdițIe: Broșată, plastifiată mat

Editura: Dharana

Format: 13/20

Limba: Română

Nr. Pagini: 288

Traducere: Georgeta Timcu

Seria: Învață să te ierți

Scrie un review


Review-ul a fost trimis cu succes.

Suport clienti Program de lucru: de luni pana vineri, 9 -18

0040771190545 0040772252302 contact@edituradharana.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!