Ovidiu Bojor, omul care a cucerit varfurile

Maria Timuc
29,00 Lei 25,00 Lei
Dialogul intim cu Divinitatea este esențial pentru sănătatea trupească
 „Credința este esențială pentru sănătatea noastră trupească. Din punctul meu de vedere, nu este absolut necesar să „recităm" o rugăciune luată din cărțile de rugăciuni. Mai important este dialogul intim, sincer, profund, cu Divinitatea. Seara, timp de cel puțin 10 minute, să recapitulăm ce am făcut bine și ce am făcut rău peste zi și să ne punem acțiunile viitoare în mâinile Creatorului. Este de ajuns o rugăciune simplă: „Doamne, ajută-mă ca mâine să fiu mai bun și să fac mai mult bine decât am făcut azi!". Astfel, rămâne în noi permanent dorința de a face bine, de a dărui, care este răsplătită de obicei înmiit”.

.***
Iubirea de tot ce-i frumos, ce tot ce-i măreț, de tot ce-i înalt, de tot ce niciodată nu moare. Privește în jurul tău: sunt atâtea ființe care tânjesc după o rază de lumină, după o vorbă bună, după o mângâiere, după un zâmbet. Este atâta suferință care așteaptă să fie curmată, este atâta durere care așteaptă să fie alinată, sunt atâtea lacrimi care trebuie șterse și atâta nepăsare care trebuie urnită.

Noi trecem, zilele fug ireparabil.

Cu fiecare ceas ne împlinim destinul. De noi și în primul rând de noi depinde cum.
Momentan indisponibil

Durata de livrare: 1-3 zile lucrătoare

Cod Produs: 9789738975934 Ai nevoie de ajutor? 0040771190545 / 0040772252302
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
Dialogul intim cu Divinitatea este esențial pentru sănătatea trupească
 „Credința este esențială pentru sănătatea noastră trupească. Din punctul meu de vedere, nu este absolut necesar să „recităm" o rugăciune luată din cărțile de rugăciuni. Mai important este dialogul intim, sincer, profund, cu Divinitatea. Seara, timp de cel puțin 10 minute, să recapitulăm ce am făcut bine și ce am făcut rău peste zi și să ne punem acțiunile viitoare în mâinile Creatorului. Este de ajuns o rugăciune simplă: „Doamne, ajută-mă ca mâine să fiu mai bun și să fac mai mult bine decât am făcut azi!". Astfel, rămâne în noi permanent dorința de a face bine, de a dărui, care este răsplătită de obicei înmiit”.

.***
Iubirea de tot ce-i frumos, ce tot ce-i măreț, de tot ce-i înalt, de tot ce niciodată nu moare. Privește în jurul tău: sunt atâtea ființe care tânjesc după o rază de lumină, după o vorbă bună, după o mângâiere, după un zâmbet. Este atâta suferință care așteaptă să fie curmată, este atâta durere care așteaptă să fie alinată, sunt atâtea lacrimi care trebuie șterse și atâta nepăsare care trebuie urnită.

Noi trecem, zilele fug ireparabil.

Cu fiecare ceas ne împlinim destinul. De noi și în primul rând de noi depinde cum.

”Lumea fără modele nu poate merge mai departe, se stinge în propria-i cenușă. Modelele sunt vârfuri ale inteligenței umane, a căror minte bate peste zeci și sute de ani, uneori. Urmând modele adevărate, autentice, a căror existență imprimă în conștiința colectivă, în primul rând valori universale, precum iubirea, iertarea, bunătatea, înțelepciunea și inteligența, omul nu se poate rătăci”.

***
Au fost nopţi cu o atmosferă de neuitat, în care am simţit cu adevărat cum se aprinde în sufletul meu lumina. Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, aşa cum îţi aprinzi lumânarea din lumânarea vecinului tău. Am simţit ce înseamnă să te umpli de lumină, să primeşti şi să dăruieşti lumină sfântă, până când şi cerul se luminează mai tare. Ca atunci când escaladezi un gheţar şi te ridici treptat printre nori, până deasupra lui, unde lumina e veşnică. E ceva ce nu poate fi pus în cuvinte, ţine de al şaptelea simţ, simţul apropierii de infinit. Mai e însă ceva. Cu timpul, cu vârsta, şi miracolele se destramă. Se destramă, pur şi simplu, pentru că devin adevăruri”.
***
Ovidiu Bojor a izbutit să facă din propria-i viață ...un model. A atins tot felul de vârfuri în această existență pe care crede că ți-o poți prelungi și cu o minte ascuțită, urmând vârfurile, urmând exemplul celor mai mari decât tine și mergând apoi pe propria ta cale, după ce te-ai limpezit în privința drumului tău.

În această viață el a cucerit „Vârful adevăratei iubiri”, căsătorindu-se cu femeia pe care a văzut-o din tinerețe ca fiind perechea lui și fiind alături de aceasta vreme de aproape 60 de ani.

A atins „vârful în plan profesional”, izbutind să facă din fitoterapia din România o știință, să aducă în atenția publică puterea vindecătoare a plantelor și a devenit academician, atingând astfel vârful social în domeniul științelor naturii.

A atins vârful longevității, trăind frumos, consumând toate mâncărurile, dar cumpătat, fumând și bând cu măsură. A călătorit în lumea întreagă și, ca expert al Organizației Națiunilor Unite a dus lumina cunoașterii și a ajutat oamenii săraci din țările sărace ale lumii.

Când a avut un vis, Ovidiu Bojor nu s-a gândit că nu se poate realiza, dimpotrivă: a făcut totul pentru a-l împlini”


***

L-am cunoscut pe Ovidiu Bojor când aveam aproape 17 ani și eram elevă la Galați. A venit la Casa de Cultură a Tineretului, unde a prezentat povestea expediției pe care tocmai o condusese pe Vârful Gurja Himal, din Himalaya. Îmi amintesc că stăteam în unul dintre primele rânduri ale sălii și făceam ochii mari de uimire, văzând peisajele curioase, exotice, din Himalaya, și imagini ale locuitorilor din acea parte a lumii despre care nu știam nimic la vremea aceea. Nu exista Google în anii 1985/1986, nu existau nici lecturi sau nu aveam acces la lecturi, așa că Himalaya era pentru mine ca o lume extraterestră, iar Ovidiu Bojor un reprezentant al acelei lumi. Mi-a rămas în memorie o imagine a unei străzi din Nepal și o trăsură strălucitoare, parcă poleită cu aur, ținută pe umeri de oameni. Nu-mi amintesc dacă era o imagine cu prințul Dhirendra al Nepalului, dar mi-a părut așa de frumoasă imaginea încât, atunci când l-am reîntâlnit pe Ovidiu Bojor, după vreo 10 ani de la această prezentare, mi-a apărut în fața ochilor trăsura aurită, în care îmi părea că-l văzusem chiar pe el, pe Ovidiu Bojor, și amintirea primei expediții românești în Himalaya.

Întâlnirea mea cu el parcă ar fi fost predestinată. Astăzi, când scriu această carte despre Ovidiu Bojor, alegând titlul „Omul care a cucerit vârfurile”, amintindu-mi că l-am cunoscut tocmai după ce cucerise vârful himalayan „Gurja Himal”, mă gândesc la predestinare, la faptul că uneori timpul ne-o ia înainte, de parcă ar ști ce urmează peste ani și ani, că sunt lucruri deja scrise, pe care noi le repetăm doar, sau le aducem în trup. Așa pare a fi cartea de față: un lucru pe care am fost aleasă să-l fac, unul care era făcut, deja, în istoria subtilă a existenței, iar eu doar l-am luat de acolo, din ascunsul vieții, și l-am materializat. Titlul cărții mi-a venit în minte pe parcurs, scriind, iar atunci când l-am propus editorului și lui Ovidiu Bojor ei m-au privit cu uimire și l-au acceptat îndată. N-a mai existat nici o variantă care să-l concureze: a fost primul venit, primul acceptat, ca și cum era stabilit de atunci, de când ne-am cunoscut, adică din clipa în care Ovidiu Bojor cucerise la propriu un vârf.
La fel s-a întâmplat cu scrierea acestei cărți biografice. Acum câțiva ani se oferise să scrie cartea despre Ovidiu Bojor o colegă din presă, luase documentele de la academicianul Bojor, dar proiectul nu s-a materializat. M-am trezit cumva în fața faptului împlinit, după o discuție cu Ovidiu Bojor și editorul Ioan Busuioc. Editorului i s-a părut interesantă o incursiune în povestea vieții părintelui fitoterapiei din România, iar Ovidiu Bojor dorea să nu plece în „Marea Călătorie” fără a vedea firul vieții lui scris într-o carte. Probabil că eu spusesem „da” încă de când aveam 17 ani, căci acum m-am apucat de treabă, pur și simplu.

Pe vremea în care lucram în presa cotidiană, l-am luat pe Ovidiu Bojor colaborator la ziarul Național, apoi la 7 Plus, ca o consecință a interesului manifestat de redactorul șef al ziarelor menționate, Gheorghe Voicu. Ziarist talentat, cu o intuiție remarcabilă, Voicu a intuit interesul lumii pentru fitoterapie, nevoia oamenilor de tratamente blânde, vindecătoare, și i-a dat lui Ovidiu Bojor o pagină întreagă de ziar, care apărea săptămânal și era în responsabilitatea mea. Mă duceam săptămânal la Ovidiu Bojor și am făcut asta ani întregi. Îi duceam sute de scrisori care veneau la redacție de la oameni, iar el îmi dădea răspunsurile scrise frumos, îngrijit, de mână. Fiecărui om îi răspundea cu seriozitate, cu responsabilitate și cu generozitate. Grație lui Gheorghe Voicu, un mare „făcător de presă” în perioada de după revoluție, despre care vorbesc acum la timpul trecut, cu adâncă tristețe, mii de oameni au beneficiat de răspunsuri la problemele de sănătate pe care Ovidiu Bojor le-a dăruit cu aceeași dorință de a ajuta oamenii suferinzi pe care o avea și Gheorghe   Voicu. Dumnezeu face ca oamenii care au vise frumoase să se întâlnească unii cu alții și să le realizeze împreună, uneori chiar dacă nu se cunosc fizic, cum a fost cazul lui Gheorghe Voicu și a lui Ovidiu Bojor. Eu am fost firul care i-a legat și cu toții am dăruit ceva… oamenilor. Ovidiu Bojor a dăruit cu mult mai mult decât au făcut-o milioane de oameni.

Sunt încântată să scriu despre Ovidiu Bojor, am fost încântată să-i urmăresc firul vieții, poate pentru că am văzut în acest fir un destin împlinit, un om împlinit, un om care a atins, cu adevărat, o mulțime de vârfuri. Rar izbutesc oamenii să simtă că au reușit în această viață, că și-au împlinit majoritatea viselor, că au trăit destul de mult și au avut destul timp, destulă determinare și binecuvântare pentru a ajunge la linia de final... cu zâmbetul pe buze, mulțumiți de ceea ce au realizat în viață. Ovidiu Bojor, acest om micuț de statură, a compensat statura fizică prin creșterea uriașă ca om, ca specialist, ca dăruitor. A avut o încăpățânare remarcabilă, pozitivă, una care l-a făcut să urce munții la propriu și la figurat, cum a avut o sensibilitate lăuntrică deosebită, care l-a purtat mereu către bunătate, generozitate, capacitate de dăruire, blândețe și iubire de oameni.
Se spune că noi, oamenii, ar trebui să fim icoane pentru ceilalți, că faptele noastre pentru alții ar trebuie să fie coborâte din lucrarea Duhului Sfânt care se face prin noi, că ar trebui să ascultăm întotdeauna vocea sufletului nostru, care ne îmbie să luminăm această lume atâta vreme cât suntem pe Pământ. Ovidiu Bojor a reușit să facă lumină pentru lumea aceasta și, în plus, a avut norocul de a-și vedea roadele. El este unul dintre oamenii admirabili pe care i-am cunoscut și, trebuie să mărturisesc că Dumnezeu m-a binecuvântat cu bucuria de a fi întâlnit mai mulți oameni „care au adus lumină mulțimilor” și au excelat prin calități omenești remarcabile, în primul rând printr-o mare iubire de oameni.

Cartea de față este povestea vieții unui om care-a reușit, trecând prin pierderi, prin mari suferinți, cu eforturi colosale uneori, cu jertfă de sine alteori, să aducă lumină și alinare suferinței omenești și să arate, în plus, o cale către alinare și vindecare. Încă din adolescență destinul i-a dat o încercare teribilă, pierderea unor oameni dragi din familie, mai întâi, apoi o vreme de exil ca o consecință a situației României, în special a Ardealului de Nord, care-a devenit teritoriu străin. Despărțit de mamă, de locurile natale, de oameni dragi, Ovidiu Bojor a găsit în suflet puterea de a ierta și forța extraordinară de a lupta pentru „mai binele” celorlalți și pentru vindecare. Este o atitudine exemplară aceasta, după mine un model de atitudine pentru viață, care poate inspira omul căzut sau pe acela ce se crede pierdut prin suferințele acestei lumi. Căci suferința nu ne este dată ca să picăm sub secera ei, ci pentru a interveni în cauzele ei și a le vindeca. Asta a făcut Ovidiu Bojor, care-a avut norocul să întâlnească în  viața sa mentori spirituali de excepție, începând cu Patriarhul iubirii și al iertării pentru el, preotul Andrei Bojor, ucis mișelește la Mureșenii de Câmpie, cum veți citi în carte. Apoi, un alt mentor tulburător de spiritual și de înțelept i-a fost propriul tată, un om pasionat de natură, de sufletul omenesc și de destinul sufletului pe Pământ. Părintele Ioan Suciu, Monseniorul Ghika, Nicolae Steinhardt sau părintele Deliman, sfinți sau aproape de sfințenie pe pământ, i-au marcat destinul lui Ovidiu Bojor prin însăși întâlnirea sa cu ei. Poate că de aceea Ovidiu Bojor nu s-a limitat la cercetarea științifică, nu a atins doar vârful în această zonă, devenind – în cele din urmă – academician, ci a devenit el însuși un model de spiritualitate, atrăgând atenția asupra dimensiunilor esențiale omenești, adică trupul, sufletul, spiritul, care au nevoie de susținere și de vindecare.

Veți găsi în povestea vieții lui Ovidiu Bojor relatări din vremea anexării Ardealului de Nord, povești din timpul războiului, care-a dus – în cele din urmă – la distrugerea spirituală a ființei, precum și povestea de iubire dintre Ovidiu și Mioara Bojor, care-i un model pentru ceea ce ar trebui să fie cuplul și uniunea prin dragostea adevărată dintre bărbat și femeie. De asemenea, veți găsi note de călătorie din lumea largă: din India, din Nepal, din Africa, din România, impresii și descrieri ale unor peisaje încântătoare, care ar putea să vă inspire pentru viitoarele dumneavoastră călătorii prin lume, precum și relatarea primei expediții românești în Himalaya și cucerirea vârfului de peste 7000 de metri, Gurja Himal, o performanță care va rămâne înscrisă în istorie.
Nu în ultimul rând veți afla lucruri interesante despre cercetările academicianului Ovidiu Bojor și despre cum se făcea cândva o teză de doctorat, cum veți găsi o multitudine de sfaturi pentru viață, care vă pot ajuta să fiți mai sănătoși, să trăiți mai frumos și mai aproape de natură. Cartea conține și rețete din plante, ceaiuri și medicamente din plante care poartă semnătura inventatorului lor, Ovidiu Bojor, precum și sfaturi pentru o viață spirituală care să vină în ajutor sufletului omenesc.

Ovidiu Bojor este supranumit „Regele / Împăratul Plantelor”, „Patriarhul Plantelor”, „Magician al naturii”, „Omul munților”, „Părintele fitoterapiei în România”. Presa și oamenii de rând l-au botezat tocmai pentru că, prin aceste apelative, au dorit să exprime admirația pe care i-o poartă pentru munca de-o viață pe care a făcut-o spre ajutorul oamenilor și spre creșterea și prestigiul României. Nu întâmplător, poate, destinul i-a orânduit să se nască sub privirile maiestuoase ale „Scaunului Domnului”, la Reghin, un vârf de munte care arată ca un scaun rezervat lui Dumnezeu.
Ovidiu Bojor a cucerit vârfurile: de la vârfurile din Reghin la cele din Himalaya, de la vârfurile fizice la cele… cucerite simbolic, precum recunoașterea științifică a puterii vindecătoare a plantelor, recunoașterea științifică a forței vindecătoare ascunse în natură și recunoașterea existenței ființei umane ca un întreg făcut din suflet, spirit și trup... Despre toate acestea și despre multe altele veți citi în această carte, care își propune să aducă în atenția dumneavoastră „modelul Ovidiu Bojor”, modelul de viață, modelul de iubire, modelul de dăruire în această viață, precum și modelul de cumpătare, care poate duce la succes și la longevitate.
Nădăjduiesc să aveți în față o poveste frumoasă, inspiratoare, pe care aș vrea s-o scriu mai bine la o ediție viitoare decât este scrisă acum. Sunt presată de necesitatea de a apărea la 1 noiembrie, când Ovidiu Bojor va împlini 93 de ani și sunt presată de propria mea dorință de a-i face prin carte un dar deosebit la împlinirea acestei vârste. Sper să fie o poveste care să-i inspire și pe copii, și pe părinții care cresc copii (așa cum a fost crescut Ovidiu Bojor într-o familie în care rugăciunea era nelipsită, iar atenția acordată copilului a fost, poate, parte din ingredientul educației care l-a dus spre o viață deosebită), dar și pe adulții care sunt atrași către transformare de sine și cunoaștere. Modelul psihologic care este Ovidiu Bojor aduce în prim plan calități precum modestia, încăpățânarea de a urma un vis, marea putere de a iubi și a ierta oamenii, dorința de a alina suferința și a fi o lumină în această existență și sper ca acest model să vă fie... călăuză către propria dumneavoastră lumină și împlinire în viață.

La mulți ani, Ovidiu Bojor, Domnul să te binecuvânteze pentru darurile pe care le-ai făcut acestei lumi, trecând prin ea. Sper ca modelul vieții tale să fie iubit și urmat.



 

Editura: Dharana

Anul AparițIei: 2018

Format: 13/20, cu 2 aripioare de 9 cm

Nr. Pagini: 256 (240 alb negru, + 16 color)

Limba: Română

EdițIe: Broșată, plastifiată mat

Scrie un review


Suport clienti Program de lucru: de luni pana vineri, 9 -18

0040771190545 0040772252302 contact@edituradharana.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!