Maria Timuc este un dar prin care pronia a voit să comunice cu noi, vorbindu-ne despre iubire, acea mare iubire prin care îi recunoaștem pe toți semenii ca fiindu-ne frați; despre Iisus și despre rugăciunea inimii; despre marii sfinți ai neamului românesc, chiar dacă încă unii nu sunt sanctificați plecând nu prea de mult dintre noi; despre vindecare și autovindecare; despre necesitatea de a ne păstra înțelepciunea gândului și a faptelor noastre.
O întâlnire cu Maria Timuc rămâne adânc încrustată în memoria retinei și în sensibilitatea sufletului. Rămâi cu sentimentul că există oameni pe care Cerul i-a ales ca purtătorii săi de daruri pentru ca, la rândul lor, să le dăruiască nouă.
Maria Timuc – poetă, prozatoare, eseistă, ziaristă – angelic inspirată, ne aduce în scrierile sale, idei mereu noi, surprinzătoare, sclipiri ale unui spirit feminin subtil, scormonitor de nestemate în solul tern al realității contemporane.
Scrierile Mariei Timuc au asupra cititorului un efect trezitor al bucuriei de a fi și al lucidității care ne descoperă sensurile originare, din illo tempore ale lumii – sensuri care par pierdute în continua sa zbatere și curgere spre niciunde a cotidianului tot mai apăsător.
Prin opera sa, Maria Timuc ne reconectează la Sursa Divină, ne scoate din deznădejde îmbărbă-tându-ne și spunându-ne că încă nu este totul pierdut, că după furtuna purificatoare, de acolo de sus, cineva trimite copiilor săi lumina iubirii iertătoare și Soarele dătător de viață.
Într-unul din eseurile sale, Maria Timuc ne vorbește despre o tânără care, în bucatele pe care le pregătea pentru clienții dintr-un restaurant, își punea toată dragostea pentru oameni a sufletului său curat. Și toți clienții săi erau fericiți, extaziați. Asemenea acestei tinere minunate și Maria Timuc ne-a făcut fericiți și extaziați pe toți cititorii săi. Sarea din „bucatele” sale este prinosul înțelepciunii atotstăpânitoare și reflectarea unei alese și extinse culturi.
Dumitru Constantin Dulcan
Nu te teme și nu te îndoi:
ești iubit dincolo de înțelegere…O întâlnire cu Maria Timuc rămâne adânc încrustată în memoria retinei și în sensibilitatea sufletului. Rămâi cu sentimentul că există oameni pe care Cerul i-a ales ca purtătorii săi de daruri pentru ca, la rândul lor, să le dăruiască nouă.
Maria Timuc – poetă, prozatoare, eseistă, ziaristă – angelic inspirată, ne aduce în scrierile sale, idei mereu noi, surprinzătoare, sclipiri ale unui spirit feminin subtil, scormonitor de nestemate în solul tern al realității contemporane.
Scrierile Mariei Timuc au asupra cititorului un efect trezitor al bucuriei de a fi și al lucidității care ne descoperă sensurile originare, din illo tempore ale lumii – sensuri care par pierdute în continua sa zbatere și curgere spre niciunde a cotidianului tot mai apăsător.
Prin opera sa, Maria Timuc ne reconectează la Sursa Divină, ne scoate din deznădejde îmbărbă-tându-ne și spunându-ne că încă nu este totul pierdut, că după furtuna purificatoare, de acolo de sus, cineva trimite copiilor săi lumina iubirii iertătoare și Soarele dătător de viață.
Într-unul din eseurile sale, Maria Timuc ne vorbește despre o tânără care, în bucatele pe care le pregătea pentru clienții dintr-un restaurant, își punea toată dragostea pentru oameni a sufletului său curat. Și toți clienții săi erau fericiți, extaziați. Asemenea acestei tinere minunate și Maria Timuc ne-a făcut fericiți și extaziați pe toți cititorii săi. Sarea din „bucatele” sale este prinosul înțelepciunii atotstăpânitoare și reflectarea unei alese și extinse culturi.
Dumitru Constantin Dulcan
Nu te teme și nu te îndoi:
Zi de zi fă încă un pas, încă zece pași… către însuți! În tine sunt toate răspunsurile pe care le cauți și toată iubirea pe care o cauți în lume. Tu ești acela ce rămâne cu tine, oricine ar pleca, oricine ar veni: ai grijă de tine însuți, iubește-te, prețuiește-te, fii responsabil, fă lucrurile care-ți fac bine și care le fac bine celor din jurul tău, chiar dacă ele nu te fac… celebru sau bogat. Lumina pe care o vei descoperi, mergând pe cale, va atrage spre tine ceea ce ai nevoie pentru viață: nu te teme și nu te îndoi. Ești iubit dincolo de înțelegere de către acela ce strălucește în tine, doar că… ai uitat. Uitasem și eu dar, pășind către mine însămi, mi-am amintit. Amintește-ți și tu...
Ești IUBIRE! Ești...ceea ce cauți! Ești cel pe care îl cauți! Să nu disperi, să speri. Să te ridici după ce ai căzut. Să vrei, căci poți! Fii bun cu alții și fii bun cu tine însuți. Iartă-te și iartă orice ar fi! Viața ta e însăși dovada că Dumnezeu există!
Tu ești dovada că Dumnezeu există și de aceea ești prețios! Niciodată n-a mai fost pe Pământ un altul ca tine, în această formă în care ești acum, nici nu va mai fi vreodată. Ești unic și de aceea...ești iubit, EȘTI IUBIRE! Ai grijă de tine însuți și ai grijă de ceilalți, care sunt asemeni ție!
...În căutarea mea am descoperit puterea ideilor de a corecta conștiința, de a modifica instantaneu starea de spirit, respectiv energia, sistemul mental, emoțional și, adesea, acțiunile ființei. Ideile pot fi vindecătoare și asta încearcă să facă fiecare dintre ideile pe care le veți citi aici. Fiecare dintre ele ar putea fi un medicament pentru suflet și minte. De-a lungul timpului au fost mulți oameni care și-au schimbat decizii dramatice ajungând în posesia unora dintre aceste idei. Au fost oameni care și-au făcut cărți din scrierile mele, decupând articolele din ziarele la care am lucrat: există mii de astfel de cărticele personale, care le-au fost oamenilor călăuze în momentele lor cruciale de viață. Căutând și scormonind existența pentru mine însămi, am găsit că ceea ce a fost bun pentru mine e bun și pentru alți oameni. Ce am înțeles pentru mine și mi-a fost de ajutor, e bun și e de ajutor și celorlalți. Sper ca ideile pe care le veți citi aici să vă dăruiască un strop de speranță, un strop de bucurie, un strop de încredere, un strop de creștere interioară și sprijin pentru a merge mai departe în propria dumneavoastră căutare de sine și în vindecarea sau ameliorarea sufletului și a minții. Lipsurile, traumele, pierderile și toate cele grele ale vieții ne pot deprima, ne pot trage printre umbrele lipsei de speranță și ale nefericirii. Uneori e îndeajuns să interacționezi cu o idee pentru a-ți schimba viața. M-aș bucura dacă… o idee, fie și una singură, este… ideea în care vă recunoașteți și în care vă găsiți o justificare pentru a merge mai departe, către lumina și iubirea în care ați venit în această lume.
Domnul să vă ajute și să vă binecuvânteze!
IUBIREA
Iubirea nu este o relaţie, ci o stare a fiinţei tale!
Asta a spus Osho, „iubirea nu este o relaţie”. Iubirea-i o stare a fiinţei tale, dar una pe care n-ai descoperit-o, încă, n-ai înţeles-o, poate nici n-ai ştiut că există. Poate că te afli deja în căutarea iubirii, dar bâjbâi. O cauţi ca un orb prin relaţiile de iubire care încep fascinant şi se termină… întotdeauna tulburător de uman. Poate că priveşti către afirmaţia „iubirea este o stare a fiinţei tale” ca spre un ideal de neatins, ca spre o Fata Morgana. Te uiţi şi-ţi spui consolator: „nu cred că există aşa ceva, e o simplă poveste, cuvintele-s totul aici, nu are sens să cred o poveste, de vreme ce realitatea îmi arată cu totul altceva!”
Da, se poate să priveşti spre iubire ca un om căruia i se spune că navele extraterestre există şi el se înduplecă să se uite spre cer, dar e sigur că extratereştrii nu există. Se poate să te simţi prea mic, prea încâlcit în poveştile derutante şi-n suferinţele fireşti ale vieţii de zi cu zi. Se poate ca tu să te simţi de-a dreptul şifonat, dezamăgit şi derutat pentru că tocmai ai ieşit… zdrobit dintr-o poveste de dragoste, din- tr-o relaţie sau dintr-o altercaţie cu existenţa. Şi atunci, „iubirea radiantă”, iubirea ca stare a fiinţei tale, iubirea care transcende orice relaţie îţi pare iluzorie. Dar tocmai asta-i problema: eşti prea atent la suferinţă, eşti prea acut închis în matematicile vieţii de zi cu zi şi prea încurcat cu socotelile intelectuale. Iubirea ca stare a fiinţei te aşteaptă liniştită dincolo de intelect. Ea se piteşte profund, înălţător şi fastuos, dar într-o smerită şi caldă tăcere, dincolo de tot ce te interesează în mod obişnuit. Ea-i dincolo de minte, de emoţii, de relaţii, de bani, de lucruri, de toate cele pe care le cunoşti ca părţi ale experienţei tale…
Uneori, însă, iubirea izbuteşte să scape de mintea ta. Uneori, puterea ei zdrobeşte măştile suferinţei mentale şi, aşa cum razele soarelui reuşesc să împrăştie norii, iubirea îţi topeşte matematica mentală. Că vrei sau nu, o simţi, şi asta se întâmplă spontan. Nu-ţi trimite nimeni o scrisoare de avertizare. Nu-ţi spune nimeni: „fii atent, mâine ai să te îndrăgosteşti de cineva, de ceva şi tocmai atunci ai să cunoşti starea de iubire care se iveşte din tine. Să fii atent, nu confunda starea de iubire cu persoana de care te îndrăgosteşti, fiindcă iubirea nu-i o relaţie”. Nu, nu se întâmplă aşa, nu primeşti instrucţiuni despre iubire. Iubirea se arată spontan, vine surprinzător şi pleacă la fel. Ea se poate ivi în tine chiar şi într-un moment în care faci dragoste. Se poate ivi când mângâi un copil. Poate apărea într-un moment cu totul neaşteptat, precum acela în care priveşti îndelung către picurii de ploaie. Iubirea ca stare a fiinţei tale apare adesea în experienţa ta, dar încă nu-ţi dai seama. Încă nu înţelegi că ea este şi nu ştii că fără ea n-ar fi… nimic. Fără ea n-ai avea chef nici măcar să te enervezi. Pentru că iubirea ca stare a fiinţei tale este prezentă, e-n tine, o simţi în relaţiile tale, dar relaţiile nu sunt cauza ei. Relaţiile sunt un stimul. Oamenii, animalele, florile, lumea exterioară-i un stimul, dar „starea de iubire” apare pur şi simplu din tine. În clipa în care apare, inima a fentat mintea, „i-a luat… faţa”, a debusolat-o. Mintea nu mai are cuvinte ca să-ţi spună ce dezastre se mai petrec în lume şi cât de suferind eşti, nu mai are puterea să-ţi confirme îndoiala, teama sau frustrările ei. Dacă priveşti intens o floare, se poate ca starea de iubire din fiinţa ta să se trezească şi tu simţi asta sub forma unei plăceri stranii de a privi floarea. Dacă iubeşti pe cineva, se poate să simţi… într-un moment neaşteptat cum te cuprinde fericirea. Orice-ţi trezeşte „starea de iubire” este stimulul, nu te mai ţine după el. Persoana care-ţi inspiră bucu- rie-i… stimulul, las-o în pace. Eliberează-te de stimuli, căci din pricina lor tu crezi că iubirea-i o relaţie. Apreciază stimulul şi dăruieşte-ţi libertatea de a-l iubi, dar nu confunda iubirea din tine cu el. Din pricina confuziei, tu cauţi iubirea din tine pe-afară. Dar cum ai putea să găseşti Bucureştiul, când stai în el dar te duci să-l cauţi la Sinaia?
Nu te teme și nu te îndoi: ești iubit dincolo de înțelegere… 5
LA ÎNTÂLNIREA CU MARIA TIMUC 6
Cuvântul autorului 8
IUBIREA 10
Iubirea nu este o relaţie, ci o stare a fiinţei tale! 10
„Împreună”… pe acelaşi drum! 12
Lucrurile frumoase trebuie simţite cu inima! 14
Îndrăzneşte să visezi ceea ce nu există, încă! 16
„Leacul care-mi trebuieşte mie…” 19
Suferinţa din dragoste 21
De unde vin dorinţele noastre? 23
Dorinţă şi gelozie 26
Dragostea minţii pentru o floare imaginară 28
Dragoste… înainte de masă 30
Cum îşi exprimă oamenii iubirea? 32
Iubirea pentru „un sfânt” 35
Respingerea în dragoste 37
„Iubirea magnetică” 40
Teama de a pierde dragostea 42
Dacă iubeşti şi suferi că nu eşti iubit 45
Oameni cu spini 48
De ce suntem împreună, de ce ne despărțim! 50
Înainte de a ne cunoaşte… 53
Secretul primei iubiri 55
Întotdeauna părinţii ne iubesc! 57
Tu mă iubeşti pe mine, Eu îl iubesc pe Michael… 60
Fără iubire 62
În dragoste… să nu dai totul dintr-odată 65
Drumul pe care nu se rătăceşte nimeni 67
Iubire obligatorie 70
Absenţa celui drag 72
De ce trece dragostea? 75
Copilul celuilalt 77
De fapt, ce înseamnă să iubeşti? 80
De la dependenţă la iubire 82
Egoismul şi iubirea de sine 84
Refuz din dragoste 86
Ce-i, de fapt, „suferinţa din dragoste”? 88
FERICIREA ȘI RELAȚIILE 91
Despre cauza fericirii 91
Teama de a „îndrăzni” 93
Dumnezeu… eliberat de suferinţă 95
Despărţiri… fericite 97
Dacă ştii ce vrei 99
Decizia de a-l face fericit pe celălalt 101
Dacă-ţi imaginezi că eşti fericit! 104
Neuroni pentru fericire 106
Ochii existenţei nu văd oameni rataţi 108
Duşmanul necesar 111
„Preotul se chicoteşte cu frumoasa asta” 113
Suferinţă şi desăvârşire 116
„Sugestii periculoase, sugestii frumoase” 118
La suprafaţa relaţiei de cuplu 121
Despre vindecarea „victimei” 123
„Ce mai faci, mamă?” 125
Întâlniri şi despărţiri ale vieţii 127
Relaţii cu… sau fără iubire 129
Idoli şi chipuri cioplite 131
„Cheia” iubirii noastre pierdute 133
RUGĂCIUNEA ȘI CREDINȚA 137
Dacă te-ai rugat şi n-ai primit… răspuns 137
Despre… puterea acatistului! 139
De ce oamenii se înghesuie „să atingă” moaştele? 141
Dumnezeu este-n Cuvintele tale! 144
Călugărul sfânt şi călugărul păcătos 146
Rugăciunea Inimii 148
Îngerul şi filmul vieţii 151
Nastratin şi ciotul de la Dumnezeu 153
Întâi iartă şi apoi cere prin rugăciune ce vrei! 156
Un minut… cu Dumnezeu la masă! 158
Puterea rugăciunii „Tatăl nostru” 161
Rugăciunea, icoanele şi radiaţiile 163
Rugăciunea corectă 166
A murit ateu, a înviat credincios 168
Paşi către iertare 170
Despre „paharul curat” 172
Dacă inima se roagă cu dragoste 174
Aurele sfinţilor 176
Scurtă „poveste” a unei vieţi de o sută de ani 179
Cel mai mic printre oameni, Cel mai Mare în Cer! 181
Pilda… despre suferirea răului 184
Manifestări ale îngerilor în viaţa de zi cu zi 186
TEHNICI DE VINDECARE 189
Leac… de la înger! 189
„Plângi, nu-i nimic rău în asta!” 191
Jocul „Caută indiciile magice” 193
Soluţii pentru vindecarea sufletului rănit 195
Când vine vremea înfloririi! 197
Fii foarte „atent” când mănânci! 199
Despre boală şi vindecare (I) 202
„Orice poate fi vindecat!” (II) 204
Austeritatea şi bogăţia înţelepţilor 206
„Cine eşti tu?” 209
Un zâmbet pentru liniştirea minţii 211
Mâncare tristă, mâncare fericită! 214
Meditaţie de apreciere şi mulţumire 216
Povestea unui şarpe bun 218
Cel ce ţi se arată prin „semne” dacă vrei 221
Persoane extraordinare 223
Despre vindecarea amintirilor 226
Vorbe care ne fac energia mai bună 228
Aşteptând un telefon care nu mai vine… 231
„Te iubesc, te rog, iartă-mă!” 233
Ochii care pot vindeca 236
Sunt vesel! 238
Regele, secretul şi frizerul 241
Ştergătorul de necazuri 243
Fă-o acum! 246
Extazul alergătorului 248
Mângâiaţi pe spate 251
Păcăleală „adevărată” de 1 aprilie 253
Prefă-te până îţi iese! 256
Un medicament numit „bunătate” 258
Iubire şi respiraţie 260
Coerenţa cardiacă 263
Poţi fi absolut sigur că-i adevărat? 264
Seri şi dimineţi înţelepte 267
„Cum aş putea să opresc sporovăiala minţii?” 269
Omul… ca o carte de lumină 272
Vindecată în vis 274
Cântec antidepresiv 277
Creierul iubeşte trăirile frumoase 279
Primitorii de daruri 282
Remediu pentru tristeţe 284
Oameni care vindecă 286
Când Providenţa se pune în mişcare 288
Despre cum se dizolvă suferinţa 290
Reţetă… absurdă! 292
„Adevărul” este că eşti bun şi poţi 294
De la depresie la viaţă 296
Calea florii de nufăr 298
Postul pentru suflet 300
Omul şi scorpionul 302
Amprentele din creierul emoţional 305
Adevărul urât, baba tânără şi frumoasă 308
În căutarea unui sentiment… prin lume 310
Tu întrebi, inima ta îţi răspunde 313
Două feluri de ispite 315
Emoţii cu efect benefic imediat 318
Între lucrurile lumii şi iubire 320
Locuri care ne pot influenţa mintea 322
Aducătorul de ploaie 325
De la confuzie la clarificare 327
Eşti ceea ce priveşti 330
Când poţi să vezi că păsările pleacă 332
Agresivitatea şi sufletul omenesc 334
Despre înfrumuseţarea interioară 336
MULȚUMESC bunului Dumnezeu 339
